13 randuri pentru viata - 13 líneas para vivir - Gabriel García Márquez

 

 

1.Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine


2.Nu merita sa plangi pentru nimeni iar cei care merita, nu te vor face sa plangi.

3.Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa."

4.Un prieten adevarat, te prinde de mana si-ti atinge inima

5.Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva, este a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata

6.Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist,pentru ca nus e stie cine se poate indragosti de zambetul tau.

7.Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume"

8.Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.

9.Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite, inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste, in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator.

10.Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut.

11.Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai grija in cine ai incredere si a doua oara.

12.Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu, inainte de a cunoaste pe cineva si de a astepta ca acea persoana sa stie cine esti tu.

13.Nu te agita atat, lucururile cele mai bune se petrec cand le astepti mai putin

NU UITA: TOT CEEA CE SE PETRECE ARE UN ANUMIT SENS

 

Gabriel Garcia Marquez

 

1. Te quiero no por quien eres, sino por quien soy cuando estoy contigo.

2. Ninguna persona merece tus lágrimas, y quien se las merezca no te hará llorar.

3. Sólo porque alguien no te ame como tú quieres, no significa que no te ame con todo su ser.

4. Un verdadero amigo es quien te toma de la mano y te toca el corazón.

5. La peor forma de extrañar a alguien es estar sentado a su lado y saber que nunca lo podrás tener.

6. Nunca dejes de sonreír, ni siquiera cuando estés triste, porque nunca sabes quién se puede 

   enamorar de tu sonrisa.

7. Puedes ser solamente una persona para el mundo, pero para una persona tú eres el mundo.

8. No pases el tiempo con alguien que no esté dispuesto a pasarlo contigo.

9. Quizá Dios quiera que conozcas mucha gente equivocada antes de que conozcas a la persona

    adecuada, para que cuando al fin la conozcas sepas estar agradecido.

10. No llores porque ya se terminó, sonríe porque sucedió.

11. Siempre habrá gente que te lastime, así que lo que tienes que hacer es seguir confiando y sólo ser

     más cuidadoso en quien confías dos veces.

12. Conviértete en una mejor persona y asegúrate de saber quién eres antes de conocer a alguien más

     y esperar que esa persona sepa quién eres.

13. No te esfuerces tanto, las mejores cosas suceden cuando menos te las esperas.

Recuerda:
"TODO LO QUE SUCEDE, SUCEDE POR UNA RAZÓN"

 

 

Când vine primăvara și nu sunt cu tine ...Cuando venga la primavera y yo no esté contigo

 

 

 Când vine primăvara și nu sunt cu tine și sunt uscate și pământul și cerul gurii tale, plantează un arbore în curte. Un arbore care să fie puternic și voinic -€“ un stejar sau un cedru -€“ ca să poată susține anotimpul păsărilor. Udă-l zilnic cu apa în care ți-ai spălat mâinile, pentru ca vântul să învețe să țeasă mângâierea. Și lasă-l să crească, fără să existe gură de om care să indrăznească să muște rădăcinile lui amare. Fii egoistă pentru că viața e prea scurtă ca s-o împarți. Și fă ca arborele tău să fie numai al tău, cu toată vigoarea puterii lui vegetale, pentru ca nimeni să nu vină să-și dispute cu tine răcoarea lui.

Când vine toamna, dacă nu m-am întors încă, înfige o potcoavă în poartă. Când vin prietenii noștri comuni și îți vorbesc de gustul amar al argilei și elogiază animalele din grădină ta… Dar când se duc,  după cină, închide ușile ca să nu se întoarcă.

Când vine vara, așteaptă-mă, dar păstrează toată sarea mărilor în casa ta…

 Și când vin ploile, dacă nu m-am întors încă la inima ta, atunci  du-te în curte, și sapă o fântână în care să încapă  oasele tale.

 

 

Gabriel Garcia Marquez

 

 

Cuando venga la primavera y yo no esté  contigo y estén secos la tierra y tu paladar, siembra un árbol en el patio. Un árbol que sea poderoso y corpulento – un roble o una ceiba – para que pueda sostener la estación de los pajaros. Riégalo diariamente con el agua en que lavaste tus manos, para que el viento aprenda a tejer la caricia. Y déjalo crecer, sin que haya boca humana que se atreve a morder sus raices amargas. Sé  egoista porque la vida es demasiado corta para compartirla. Y haz que tu árbol sea solo tuyo, con todo el vigor de su poderio vegetal, para que nadie venga a disputarte su frescura.

Cuando llegue el otoño, si aún no he regresado, clava una herradura en la puerta. Cuando vengan nuestros amigos comunes y te hablen del sabor amargo de la arcilla y elogien los animales que han crecido en tu huerto…Pero cuando se marchen, ya después de la cena, cierra las puertas para que no vuelvan.

Cuando llegue el verano, espérame, pero guarda toda la sal de los mares en tu casa…

Y si cuando lleguen las lluvias no he regresado aún a tu corazón, entonces vete al patio, y cava un pozo donde quepan tus huesos.