Când vine primăvara și nu sunt cu tine și sunt uscate și pământul și cerul gurii tale, plantează un arbore în curte. Un arbore care să fie puternic și voinic -€“ un stejar sau un cedru -€“ ca să poată susține anotimpul păsărilor. Udă-l zilnic cu apa în care ți-ai spălat mâinile, pentru ca vântul să învețe să țeasă mângâierea. Și lasă-l să crească, fără să existe gură de om care să indrăznească să muște rădăcinile lui amare. Fii egoistă pentru că viața e prea scurtă ca s-o împarți. Și fă ca arborele tău să fie numai al tău, cu toată vigoarea puterii lui vegetale, pentru ca nimeni să nu vină să-și dispute cu tine răcoarea lui.
Când vine toamna, dacă nu m-am întors încă, înfige o potcoavă în poartă. Când vin prietenii noștri comuni și îți vorbesc de gustul amar al argilei și elogiază animalele din grădină ta… Dar când se duc, după cină, închide ușile ca să nu se întoarcă.
Când vine vara, așteaptă-mă, dar păstrează toată sarea mărilor în casa ta…
Și când vin ploile, dacă nu m-am întors încă la inima ta, atunci du-te în curte, și sapă o fântână în care să încapă oasele tale.
Gabriel Garcia Marquez
Cuando venga la primavera y yo no esté contigo y estén secos la tierra y tu paladar, siembra un árbol en el patio. Un árbol que sea poderoso y corpulento – un roble o una ceiba – para que pueda sostener la estación de los pajaros. Riégalo diariamente con el agua en que lavaste tus manos, para que el viento aprenda a tejer la caricia. Y déjalo crecer, sin que haya boca humana que se atreve a morder sus raices amargas. Sé egoista porque la vida es demasiado corta para compartirla. Y haz que tu árbol sea solo tuyo, con todo el vigor de su poderio vegetal, para que nadie venga a disputarte su frescura.
Cuando llegue el otoño, si aún no he regresado, clava una herradura en la puerta. Cuando vengan nuestros amigos comunes y te hablen del sabor amargo de la arcilla y elogien los animales que han crecido en tu huerto…Pero cuando se marchen, ya después de la cena, cierra las puertas para que no vuelvan.
Cuando llegue el verano, espérame, pero guarda toda la sal de los mares en tu casa…
Y si cuando lleguen las lluvias no he regresado aún a tu corazón, entonces vete al patio, y cava un pozo donde quepan tus huesos.
