Te iubesc la zece dimineaţa şi ...- Te quiero a las diez de la mañana, y ..

 

 

 

Te iubesc la zece dimineaţa şi la unsprezece, şi la doisprezece ziua. te iubesc din tot sufletul şi cu tot trupul

uneori în după-amiezile ploioase. Dar la două după-amiaza

sau la trei când încep să mă gândesc la noi amândoi şi tu te gândeşti la mâncare sau la munca de peste zi sau la recreaţiile pe care nu le ai. Încep să te urăsc în tăcere, jumatate din ură o păstrez pentru mine.

Apoi revin la iubire când ne culcam amândoi şi simt că eşti făcută pentru mine într-un anume fel. Mi-o spune genunchiul tău sau pântecele şi mâinile mele se conving de asta şi nu există un alt loc unde să vin, unde să plec un alt loc mai bun ca trupul tău. Vii toată spre mine ca să mă întâlneşti şi amândoi dispărem o clipă ne băgăm în gura lui Dumnezeu până când îţi spun că mi se face foame sau somn.

În toate zilele te iubesc şi te urăsc iremediabil. Şi sunt de asemenea zile, şi ore când nu te cunosc când îmi eşti străină ca femeia altuia. Mă îngrijorează bărbaţii, mă îngrijorez eu, mă distrag propriile-mi griji. E posibil să nu mă mai gândesc la tine mult timp. Deja vezi? Cine ar putea să te iubească mai putin ca mine, iubirea mea?

Jaime Sabines

 

 

Te quiero a las diez de la mañana, y a las once, y a las doce del día. Te quiero con toda mi alma y con todo mi cuerpo, a veces, en las tardes de lluvia. Pero a las dos de la tarde, o a las tres, cuando me pongo a pensar en nosotros dos, y tú piensas en la comida o en el trabajo diario, o en las diversiones que no tienes, me pongo a odiarte sordamente, con la mitad del odio que guardo para mí.

Luego vuelvo a quererte, cuando nos acostamos y siento que estás hecha para mí, que de algún modo me lo dicen tu rodilla y tu vientre, que mis manos me convencen de ello, y que no hay otro lugar en donde yo me venga, a donde yo vaya, mejor que tu cuerpo. Tú vienes toda entera a mi encuentro, y los dos desaparecemos un instante, nos metemos en la boca de Dios, hasta que yo te digo que tengo hambre o sueño.

Todos los días te quiero y te odio irremediablemente. Y hay días también, hay horas, en que no te conozco, en que me eres ajena como la mujer de otro. Me preocupan los hombres, me preocupo yo, me distraen mis penas. Es probable que no piense en ti durante mucho tiempo. Ya ves. ¿Quién podría quererte menos que yo, amor mío?