Tu, Pelerin căutând degeaba-n zare
un drum mai bun sub alte zări, străine,
de ce-mi ceri mâna, dacă-aici sub soare
ursita mea-i şi-a ta - o, Pelerine?
Nicicând destinul nu-l ajungi, ştii bine
porţi moartea-n carne ca un vierme care
devoră tot ce-i omenesc în tine...,
ce-i omenesc, dar şi divin şi mare!
Urmează-ţi, deci, în pace lunga cale,
drumeţule! E încă-ndepărtată
ţara din visul tău, necunoscută.
...Iar visul e un chin. Tu treci şi uită.
Momit de vis, momit eşti totodată
s-arunci în vânt văpaia vieţii mele.
Rubén Darío
Traducere Ştefan Augustin Doinaş,
Pasa y Olvida