Ce departe eşti, întunecata mea iubită,
Prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
Şi te-aud chemîndu-mă ca din altă planetă
Şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil, oare să nu pot muri,
Să-ţi aud vocea suind treapta nopţii şi suind în zi,
Să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
Să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Da, e posibil, întunecatul meu iubit,
Să mă auzi cîntînd chiar cînd voi fi murit,
Să mă vezi aeve în cereasca oglindă
Şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece
Dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
Dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
Aducîndu-ţi aminte, nu, să nu te superï.
Prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
Şi te-aud chemîndu-mă ca din altă planetă
Şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil, oare să nu pot muri,
Să-ţi aud vocea suind treapta nopţii şi suind în zi,
Să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
Să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Da, e posibil, întunecatul meu iubit,
Să mă auzi cîntînd chiar cînd voi fi murit,
Să mă vezi aeve în cereasca oglindă
Şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece
Dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
Dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
Aducîndu-ţi aminte, nu, să nu te superï.
Emil Botta
Qué lejos estás, mi amada sombría
a través de las paredes del cuarto te veo como a través de un cedazo,
y te oigo llamándome como desde otro planeta
y me escribes poesías en mis mejillas de tiza.
a través de las paredes del cuarto te veo como a través de un cedazo,
y te oigo llamándome como desde otro planeta
y me escribes poesías en mis mejillas de tiza.
¿Es posible, acaso es posible que no pueda morir,
que oiga tu voz subir la escalera de la noche, descender la del día,
que me levante de la cama como un fantasma, como el marinero en vela,
que te divise en mi sueño desde mil millas?
que oiga tu voz subir la escalera de la noche, descender la del día,
que me levante de la cama como un fantasma, como el marinero en vela,
que te divise en mi sueño desde mil millas?
Sí, es posible, mi querido sombrío,
que me oigas cantando aun siendo muerta
que me veas de veras en el espejo celeste
y que en mi pelo las estrellas se apaguen y se enciendan.
que me oigas cantando aun siendo muerta
que me veas de veras en el espejo celeste
y que en mi pelo las estrellas se apaguen y se enciendan.
Pero no te enfades si mi beso es frío,
si mi amor te agota como el invierno,
si mi abrazo te hace sufrir para que todo lo recuerdes,
por favor, no te enfades...
si mi amor te agota como el invierno,
si mi abrazo te hace sufrir para que todo lo recuerdes,
por favor, no te enfades...
Traducida al español por Rodica Grigore