da dragostea mea te iubesc
da am fi cucerit o mare parte din lume
aici se câştigă uşor teritoriile
da m-ai fi sufocat cu foamea
de a-mi intra în trup
să mă devorezi dinăuntru
ţi-aş fi înroşit buzele
să te asortezi cu covorul din faţa Cine Callao
ţi-aş fi sfâşiat rochiţele de vară
de-a lungul lui Gran Retiro
în puful graţioasei lui ierbi
da mi-e dor de dragul tău cap
blond şi mic cât un soare
iar imaginea buzelor tale
proaspăt sărutate în răsărit
am înnebunit-o pe toată Gran Via
am dat-o şi vrăbiilor
dar n-au vrut să o destrame
da o parte din mine lipseşte
un braţ o jumătate din piept
un umăr abia se mai vede
cum? nu voi mai fi soţ?
nu voi mai fi tată?
şi-atunci, la ce bun?
duc mâna rămasă
spre umărul lipsă şi cad
în gol
Sorin Dinco
mi vigésima poesía madrileña
Traducido al español por Elisabeta Botan
sí mi amor te amo
sí habríamos conquistado una gran parte del mundo
aquí se ganan con facilidad los territorios
sí me habrías ahogado con las ganas
de entrar en mi cuerpo
para devorarme desde dentro
te habría pintado de rojo los labios
para hacer juego con la alfombra delante del Cine Callao
te habría hecho jirones los vestiditos de verano
a lo largo del Gran Retiro
en la pelusa de su airosa hierba
si estoy echando de menos tu querida cabeza
rubia y pequeña del tamaño de un sol
y la imagen de tus labios
recién besados al salir el sol
he enloquecido a toda Gran Vía
se la he dado también a los gorriones
que no han querido deshilacharla
sí falta una parte de mi
un brazo la mitad del pecho
un hombro apenas se ve
¿cómo?¿ya no seré marido?
¿no seré padre?
y entonces, ¿para qué?
llevo la mano que me queda
al hombro que falta y caigo
