Din sufletul tau - Dame de tu alma

Din sufletul tau de as avea

cat varful unui spin

as face acolo un cuib

ca o pasare colibri

daca m-ai iubi cand ar fi innorat

cu muscaturi de lumina

ce coaguleaza fara doar si poate

saruturi de petrol

daca m-ai condamna sa pot face focul

din ceea ce s-a extins

spune-mi ce animal

iti vine sa fii

cand carnea mea ti se ofera

fara a se compromite

mandibula ta

mi s-a batut in cuie

pe intinzatura gatului

ca o gradina de sange

invadata de fluturi albi

daca nu ar fi mult sa cer

as cere

ca pentru fiecare secunda sa imi dai doi sani

iar eu

pentru fiecare san ti-as da doua secunde

din viata

si ne-am juca asa mereu.

 

 

 

Dame de tu alma

Dame de tu alma

la punta de una espina

y haré de eso un nido

como los colibrí

ámame cuando esté nublado

con pellizcos de luz

que coagulan irremisiblemente

tus besos petroleo

condéname a poder hacer fuego

de lo extinguido

dime que animal

te provoca ser

cuando mi carne se te ofrece sin compromiso

tus mandíbulas

se clavan en mi cuello

como un jardín de sangre

invadido por mariposas blancas

te habla mi piel a gritos de mar

cuando desordenas las olas

por si fuera mucho pedir

dame por cada segundo dos senos

y te daré por cada seno dos segundos

de mi vida

sigamos ese juego para siempre.

 

 

 

Cuib de porumbei... Iubito, in aceasta umbra a pinului - Nido de palomas

 

 

 Iubito, in aceasta umbra a pinului
proiectata pe sanii tai
de lumina lunii
se vad porumbei gangurind
si ma intreb daca e indicat inca sa te sarut,
n-as vrea ca inima sa iti bata mai tare de emotie
si sa se sperie si sa  plece in zbor
acesti martori tacuti
ce se simt protejati de o imbratisare de-a noastra,
ca si cum impreuna am fi
un cuib de iarba
care nu inceteaza sa parfumeze aerul....

Marius Gabureanu

 

 

 

Nido de palomas

 

Amor, en esa sombra del pino

proyectada en tu pecho

por la luz de la luna

se ven palomas amándose

y me pregunto si debo seguir besándote,

no vaya ser que tus latidos incrementen

y haga volar a esos testigos callados

que encuentran protección en nuestro abrazo

de como si juntos somos nido

hecho de hierbas

que no deja de perfumar el aire....

 

 

 

Amintirile - Los recuerdos

 

 

 

Amintirile, un inutil infinit
Singure, însă, şi limpezi pe marea neatinsă
În mijlocul mugetelor nesfârşite…

Marea,
Glas al unei măreţii libere,
Dar nevinovăţie potrivnică amintirilor,
Grăbită să şteargă dulcile urme
Ale unui gând credincios…

Marea, dezmierdările-i indiferente,
Atât de sălbatice şi atât de mult aşteptate,
Şi-n agonia lor,
Mereu prezentă, mereu înnoită,
În treazul gând agonia…

Amintirile,
Zadarnică revărsare
De nisip mişcător,
Ce nisipul n-apasă
Ecouri scurte necontenite,
Mute ecouri ale rămasului bun
De la clipele ce fericite păreau…

 

Giuseppe Ungaretti

 

 

Los recuerdos

 

Los recuerdos, inútil infinito,
pero solos y unidos contra el mar, intacto,
en medio de estertores infinitos…

 

El mar,
voz de una libre grandeza
pero inocencia enemiga en los recuerdos,
tan rápido en borrar las huellas dulces
de un pensamiento fiel…

 

El mar, sus blanduras indolentes
tan feroces y esperadas tanto, tanto,
y en su agonía,
presente siempre, renovada siempre,
en el despierto pensamiento, la agonía.

 

Los recuerdos,
el revolverse vano
de arena que se mueve
sin pesar sobre la arena,

 

ecos breves y lentos,
sin voz, ecos de los adioses
a minutos que parecían felices

 

 

Slujește - Sirve

 

 

 

Peste tot in Natură trăiește dorința de a sluji.
Vântul slujește, apa slujește.
Când găsești un lăstar, fii tu cel care il sădește !
Dacă observi o greșeală, fii tu cel care o corectează !
Iar dacă întâmpini sarcină pe care toată lumea o ocolește, asumă-ți tu angajamentul!
 Este o mare fericire când esti bun si sănătos, dar mai mare este fericirea dacă știi să slujesti.
Să nu crezi ca doar un mare serviciu are valoare !

 Există și bucuria micilor servicii, de exemplu când uzi grădina,

faci ordine intre carți sau piepteni părul ciufulit al unei fetițe.
Să nu crezi ca a sluji este munca oamenilor mici !

Și Dăruitorul Vietii si al Luminii, Dumnezeu, slujeste și cu drept L-am putea numi :

 EL, CARE SLUJESTE !

 Zilnic ne priveste mâinile si ne intreaba :
-Ai slujit azi ? Pe cine ? Oare un copac ? Un prieten ? Mama ?

Multumesc că mi-ai permis să te slujesc.

 

 

 

Gabriela Mistral (Chile) -Premiul Nobel pentru poezie

 

 

Toda naturaleza es un anhelo de servicio.

Sirve la nube, sirve el viento, sirve el surco.

Donde haya un árbol que plantar, plántalo tú;

Donde haya un error que enmendar, enmiéndalo tú;

Donde haya un esfuerzo que todos esquivan, acéptalo tú.

Sé el que aparta la piedra del camino, el odio entre los

corazones y las dificultades del problema.

 

Hay una alegría del ser sano y la de ser justo, pero hay,

sobre todo, la hermosa, la inmensa alegría de servir.

Que triste sería el mundo si todo estuviera hecho,

si no hubiera un rosal que plantar, una empresa que emprender.

 

Que no te llamen solamente los trabajos fáciles

¡Es tan bello hacer lo que otros esquivan!

Pero no caigas en el error de que sólo se hace mérito

con los grandes trabajos; hay pequeños servicios

que son buenos servicios: ordenar una mesa, ordenar

unos libros, peinar una niña.

Aquel que critica, éste es el que destruye, tu sé el que sirve.

El servir no es faena de seres inferiores.

Dios que da el fruto y la luz, sirve.

Pudiera llamarse así: "El que Sirve".

 

Y tiene sus ojos fijos en nuestras manos y nos

pregunta cada día: ¿Serviste hoy? ¿A quién?

¿Al árbol, a tu amigo, a tu madre?

 

 

 

O poveste..spusă de Andrea Bocelli - Andrea Bocelli narra un cuento ..

 

 

O tanara sotie insarcinata a fost spitalizata

pentru un simplu atac de apendicita. 

Doctorii au trebuit sa-i aplice niste gheata pe stomac,

si cand tratamentele s-au incheiat medicii i-au sugerat sa avorteze copilul,

i-au spus ca era cea mai buna solutie,

pentru ca bebelusul se va naste cu o dizabilitate,

dar tanara si curajoasa sotie a decis sa nu avorteze,

si copilul s-a nascut.

Acea femeie era mama mea, si copilul eram eu.

Poate sunt partinitor, dar pot spune ca a fost alegerea corecta.

Si sper ca asta va incuraja multe mame care se afla

uneori in situatii dificile in acele momente cand viata e complicata,

dar vor sa salveze viata copilasului lor.

 

In loc de "la revedere" voi canta un cantec vechi

pe care copiii mei il adora si sper sa va placa si voua.

Pentru ca le-a placut, l-am inregistrat in ultimul meu album.

 Cantecul e frumos pentru ca e un cantec voios ce exprima fericire :

Asa vreau sa traiesc

cu soarele pe fata

si cant fericit, gratios,

asa vreau sa traiesc

cu aerul de munte

pentru ca incantarea

nu ma costa nimic.

Andrea Bocelli cuenta que propusieron el aborto a su madre :

)

INVATAND - APRENDIENDO

 

 

 

  Dupa un anumit timp, omul învată să perceapă diferenta subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să învete ...

 că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învată să-şi construiască toate drumurile bazate astăzi şi acum, pentru că terenul lui "mâine" este prea nesigur pentru a face planuri ... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însa la jumatatea drumului.

Şi după un timp, omul învată că dacă e prea mult, pană şi căldura cea dătătoare de viaţa a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria gradină şi-şi împodobeste propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, si invată că intradevar poate suporta, că întradevar are fortă, că întradevar e valoros, şi omul învată şi învată ... şi cu fiecare zi învată.

Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că iţi oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.
 Cu timpul întelegi că doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fară a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îti dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovăraşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

 Ajungi cu timpul să întelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai tărziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
 Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să faca rău celui rănit.

 Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.
 Cu timpul întelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui să nu mai fie la aceeaşi intensitate.
 Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.

 Cu timpul iţi dai seama că fiecare experientă trăită alături de fiecare fiintă, nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele să nu mai fie aşa cum sperai.
 Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

 Cu timpul vei vedea că deşi te simti fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt...
 Cu timpul vei învăta că încercand să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubesti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.

 Dar din păcate, se învată doar cu timpul...

 Jorge Luis Borges

APRENDIENDO     

 
Después de un tiempo, uno aprende la sutil diferencia entre sostener una mano y encadenar un alma, y uno aprende que el amor no significa acostarse y una compañía no significa seguridad, y uno empieza a aprender...

Que los besos no son contratos y los regalos no son promesas, y uno empieza a aceptar sus derrotas con la cabeza alta y los ojos abiertos, y uno aprende a construir todos sus caminos en el hoy, porque el terreno de mañana es demasiado inseguro para planes... y los futuros tienen una forma de caerse en la mitad.

Y después de un tiempo uno aprende que si es demasiado, hasta el calor del sol quema. Así que uno planta su propio jardín y decora su propia alma, en lugar de esperar a que alguien le traiga flores.

Y uno aprende que realmente puede aguantar, que uno realmente es fuerte, que uno realmente vale, y uno aprende y aprende... y con cada día uno aprende.
 Con el tiempo aprendes que estar con alguien porque te ofrece un buen futuro significa que tarde o temprano querrás volver a tu pasado.

Con el tiempo comprendes que sólo quien es capaz de amarte con tus defectos, sin pretender cambiarte, puede brindarte toda la felicidad que deseas.
 Con el tiempo te das cuenta de que si estás al lado de esa persona sólo por acompañar tu soledad, irremediablemente acabarás no deseando volver a verla.

 Con el tiempo entiendes que los verdaderos amigos son contados, y que el que no lucha por ellos tarde o temprano se verá rodeado sólo de amistades falsas.
 Con el tiempo aprendes que las palabras dichas en un momento de ira pueden seguir lastimando a quien heriste, durante toda la vida.
 Con el tiempo aprendes que disculpar cualquiera lo hace, pero perdonar es sólo de almas grandes.

 

 Con el tiempo comprendes que si has herido a un amigo duramente, muy probablemente la amistad jamás volverá a ser igual.
Con el tiempo te das cuenta que aunque seas feliz con tus amigos, algún día llorarás por aquellos que dejaste ir.
Con el tiempo te das cuenta de que cada experiencia vivida con cada persona es irrepetible.

Con el tiempo te das cuenta de que el que humilla o desprecia a un ser humano, tarde o temprano sufrirá las mismas humillaciones o desprecios multiplicados al cuadrado.
Con el tiempo aprendes a construir todos tus caminos en el hoy, porque el terreno del mañana es demasiado incierto para hacer planes.
Con el tiempo comprendes que apresurar las cosas o forzarlas a que pasen ocasionará que al final no sean como esperabas.

 Con el tiempo te das cuenta de que en realidad lo mejor no era el futuro, sino el momento que estabas viviendo justo en ese instante.
Con el tiempo verás que aunque seas feliz con los que están a tu lado, añorarás terriblemente a los que ayer estaban contigo y ahora se han marchado.
Con el tiempo aprenderás que intentar perdonar o pedir perdón, decir que amas, decir que extrañas, decir que necesitas, decir que quieres ser amigo, ante una tumba, ya no tiene ningún sentido.

 Pero desafortunadamente, solo con el tiempo...

 

 

Singuri - Solos

 

 

 

Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casă.
Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă,
Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin
 Licăreşte-n umbra dulce, ca o piatră de rubin.

 

Bate vânt cu ploaie-n geamuri
Şi e noapte neagră-afară...
Plânsul streşinii suspină ca un cântec de vioară
Monoton, şoptind povestea unei vremi de mult uitate...

Nici o rază nu pătrunde prin perdelele lăsate

Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe,

 

Şi de oameni şi de patimi fericirea ne-o desparte.

Singur eu veghez în noapte, 

Ploaia cântă tot mai tare...

Şi m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare.

 

George Toparceanu

 

 

 

Solos

 

Duerme!... Una ola de aire húmedo traje conmigo a casa.

Temblando, se apagó la llama de la vela en la mesa,

ahora sólo brilla el ojo del fuego en la chimenea,

como una piedra de rubí, en la dulce sombra parpadea.

 

Sopla el viento de la lluvia en la ventana

y afuera una noche negra acecha...

y en la cuneta una canción de violín sollozando,

monótona, susurrando la historia de un tiempo olvidado.

A través de las cortinas no pasa ni un solo rayo.

 

Sino la oscuridad amiga que nos domina de lejos,

y nos separa la felicidad de gente y pasiones.

Sólo yo vigilo en la noche,

la lluvia canta cada vez más fuerte... y me acerco,

para abrir con un beso tus ojos negros.

 

 

Cavalerul sărman - El Caballero pobre

 

 

Fost-a un voinic cu fală,
Zis: sărmanul cavaler,
Suflet drept şi faţă pală,
Un vitez în za de fier.

 

Şi-i fu dat'o soartă amară,
Căci se spune că-ntr-o zi,
O vedenie fugară,
A lui inimă îndrăgi.

 

Şi de atunci ca-ntr-o scânteie,
Doru-l arse în văpăi,
De atunci nici o femeie
Nu privi în ochii săi.

 

Îşi lega mătănii sfinte
Peste gulerul de-altaz,
Nu-şi sălta ca înainte
Viziera de pe-obraz...

 

Plin de dragoste şi vise,
Gata fiind de orişice,
Pe-al său scut cu sânge scrise
Trei însemne: AMD (Ave Mater dei...
bucura-te Maica Domnului)

 

Şi-n pustia palestinei
Călărindu-şi calul pag,
Când în luptă paladinii
Invocau un nume drag,

 

În crunt iureş de oţele,
Beat de sânge musulman
Sancta rosa, lumea coeli!
(lumină cerului, Sfântă Roza)
Striga el cu glas avan.

 

Reîntors din bătălie
În castelul său străbun,
Trist cu inima pustie
Se sfârşi, curând... nebun.

 

Aleksandr Pushkin

 

 

Era un pobre caballero
silencioso, sencillo,
de rostro severo y pálido, 
de alma osada y franca.
Tuvo una visión,
una visión maravillosa
que grabó en su corazón
una impresión profunda.
Desde entonces le ardía el corazón;
apartaba sus ojos de las mujeres,
y ya hasta la tumba
no volvió a hablar a ninguna.
Púsose un rosario al cuello,
como una insignia,
y jamás levantó ante nadie
la visera de acero de su casco.
Lleno de un puro amor,
fiel a su dulce visión, escribió con su sangre
A.M.D. sobre su escudo.
Y en los desiertos de Palestina,
mientras que entre las rocas
los paladines corrían al combate
invocando el nombre de su dama,
él gritaba con exaltación feroz:
Lumen coeli, sancta Rosa!
Y como el rayo, su ímpetu
fulminaba a los musulmanes.
De regreso a su castillo lejano,
vivió severamente como un recluso,
siempre silencioso, siempre triste,
muriendo por fin demente.

 

Sonet... iubirea veche ce-a crescut cu-ncetul - Soneto ...el recio amor nacido poco a poco

 

 

Bătrînul trunchi, o, Doamne, se despică.

Iubirea veche ce-a crescut cu-ncetul

s-a destrămat, iar sufletul meu, bietul,

se jeluieste-n taină, se despică.

 

Din vechiul trunchi făcutu-mi-am sicriu.

M-am răzbunat pe el ca un nebun.

Stejarul falnic tăndări e acum.

O, ce n-as da să fie iarăsi viu!

 

Un frate bun mi-a fost, la umbra lui

cea răcoroasă-aflat-am adăpost

si alinare. Ia-mi securea, Doamne,

 

săvîrsitoare-a mortii trunchiului

izbit cu-nversunare fără rost.

Mă-ntreb si-acuma: Ce-am făcut, o, Doamne?

 
 

 Leopoldo Panero


Traducere  Andrei Ionescu

 

 

 

Soneto

 

Señor, el viejo tronco se desgaja,
el recio amor nacido poco a poco,
se rompe. El corazón, el pobre loco,
está llorando a solas en voz baja,

 

del viejo tronco haciendo pobre caja
mortal. Señor, la encina en huesos toco
deshecha entre mis manos, y Te invoco
en la santa vejez que resquebraja

 

su noble fuerza. Cada rama, en nudo,
era hermandad de savia y todas juntas
daban sombra feliz, orillas buenas.

 

Señor, el hacha llama al tronco mudo,
golpe a golpe, y se llena de preguntas
el corazón del hombre donde suenas.

 

 

 

Avem timp - Nos falta tiempo

 

Tenemos tiempo para todo.

Dormir, correr a la derecha y a la izquierda,

Arrepentirnos de haber equivocado y equivocar de nuevo,

Juzgar a los demás y absolvernos de culpas a nosotros mismos,

Tenemos tiempo para leer y para escribir,

Corregir lo que hemos escrito, arrepentirnos de lo que hemos escrito,

Tenemos tiempo para hacer proyectos y no cumplirlos

Tenemos tiempo para hacernos ilusiones y revolver entre sus cenizas más tarde

Tenemos tiempo para ambiciones y para enfermedades,

Culpar el destino y los detalles,

Tenemos tiempo para mirar las nubes, los comerciales o un accidente cualquiera,

Tenemos tiempo para echar las preguntas, para retrasar las respuestas

Tenemos tiempo para romper un sueño y reinventarlo,

Tenemos tiempo para hacer amigos, perderlos,

Tenemos tiempo para dar lecciones y olvidarlos después,

Tenemos tiempo para recibir regalos y no entenderlos.

Tenemos tiempo para todo.

Nos falta tiempo sólo para un poco de ternura.

Y cuando por fin hacerlo, nos morimos.

.....................

Avem timp

Avem timp pentru toate.

Sa dormim,

sa alergam in dreapta si in stanga,

sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou,

sa- i judecam pe altii şi să ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce- am scris, sa regretam ce- am scris,

avem timp să facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii

si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne- alungam intrebările,

sa amanăm raspunsurile,

avem timp sa sfaramăm un vis si sa- l reinventam,

avem timp să ne facem prieteni, sa- i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa- aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le- ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta murim.

Octavian Paler  1926 – 2007 - filósofo y ensayista rumano

 

Călătoria finală - El Viaje Definitivo

 

 

Eu voi pleca. Şi vor rămâne păsările cântând;
livada, deasemeni, va rămâne, cu pomii-i verzi,
şi cu fântâna albă.

Când cade seara cerul va fi albastru şi senin;
şi vor suna, cum sună-n seara asta,
clopotele din clopotniţă.

Muri-vor cei ce mă vor fi iubit;
şi-n fiecare an cătunul va fi altul;
şi prin livada înflorită, cu pomii văruiţi,
sufletul meu va rătăci, nostalgic.

Eu voi pleca; şi voi fi singur, fără cămin, fără pomi verzi,
fără fântâna albă,
fără albastrul cer senin…
Şi vor rămâne păsările, cântând.

 

 

Juan Ramon Jimenez

 

Traducere de Anca Tanase

 

 

 

 

El Viaje Definitivo

 

Y yo me iré. Y se quedarán los pájaros cantando;
y se quedará mi huerto con su verde árbol,
y con su pozo blanco.

Todas las tardes el cielo será azul y plácido;
y tocarán, como esta tarde están tocando,
las campanas del campanario.

Se morirán aquellos que me amaron;
y el pueblo se hará nuevo cada año;
y en el rincon de aquel mi huerto florido y encalado,
mi espiritu errará, nostalgico.

Y yo me iré; y estaré solo, sin hogar, sin árbol
verde, sin pozo blanco,
sin cielo azul y plácido...
Y se quedarán los pájaros cantando.

 

 

13 virtuți pentru viata - 13 virtudes para vida

 

 

 

 

1. Cumpătare: Nu mânca până la epuizare și nu bea până la refuz.

2. Tăcere: Vorbește doar când ceilalți pot beneficia de pe urma celor spuse de tine și evită conversațiile superficiale.

3. Ordine: lasă fiecare lucru ce-l deții la locul lui și lasă fiecare parte a afacerii tale timpul necesar.

4. Hotărâre: hotărăște să îndeplinești ceea trebuie făcut și îndeplinește fără greșeală ceea ce ai hotărât.

5. Modestie: nu te da în lături de la a face bine pentru tine și pentru ceilalți, nu ai nimic de pierdut.

6. Hărnicie: nu pierde timpul – angajează-te permanent în ceva folositor și renunță la toate acțiunile inutile.

7. Sinceritate: nu folosi trucuri ieftine – gândește inocent și corect, iar dacă vorbești fă-o în cunoștință de cauză.

8. Dreptate: nu greși rănind sau profitând de pe urma altora.

9. Moderație: evită extremele – nu răspunde cu aceeași monedă, oricât de mult ar merita să o faci.

10. Curățenie: nu tolera murdăria corpului, hainelor sau locuinței.

11. Calm: nu lăsa fleacurile să te tulbure, precum nici accidentele obișnuite sau inevitabile.

12. Discreție: nu folosi sexualitatea pentru a leza liniștea și reputația (a ta sau a altei persoane).

13. Smerenie: Imită-i pe Iisus sau pe Socrate.

Franklink nu se concentra pe toate deodată, ci le lua pe rând, lucrând la fiecare vreme de o săptămână.

 

Benjamin Franklin

 

 

 13 virtudes para vida

 

 

1. Templanza: No comas hasta sentirte harto. No bebas hasta la ebriedad.

2. Silencio. No hables más que aquello que pudiera beneficiar a otros o a ti mismo. Evita las conversaciones triviales.

3. Orden: Ten un lugar para cada una de tus cosas. Ten un momento para cada parte de tu trabajo.

4. Resolución: Comprométete a llevar a cabo lo que debes hacer. Haz sin falta lo que te comprometes a llevar a cabo.

5. Frugalidad: No gastes más que en lo que pueda hacer el bien a otros o a ti mismo. No desperdicies nada.

6. Trabajo: No pierdas el tiempo. Ocúpate siempre en algo útil. Elimina todo acto innecesario.

7. Sinceridad: No lastimes a nadie con engaños. Piensa con inocencia y con justicia. Si hablas, hazlo de acuerdo con esto.

8. Justicia: No perjudiques a nadie, ni haciéndole daño ni omitiendo lo que es tu deber.

9. Moderación: Evita los extremos. No guardes resentimientos tanto tiempo como puedas creer que lo merecen.

10. Limpieza: No toleres la falta de limpieza, ni en el cuerpo ni en la ropa ni en la vivienda.

11. Serenidad: No te dejes alterar por nimiedades, ni por accidentes comunes o inevitables.

12. Castidad: Recurre al acto sexual rara vez, y esto por motivos de  salud o descendencia, pero nunca hasta sentirte harto o débil, y sin que llegues a afectar tu propia paz o reputación o la de otra persona.

13. Humildad: Imita a Jesús y a Sócrates.»