O poveste..spusă de Andrea Bocelli - Andrea Bocelli narra un cuento ..

 

 

O tanara sotie insarcinata a fost spitalizata

pentru un simplu atac de apendicita. 

Doctorii au trebuit sa-i aplice niste gheata pe stomac,

si cand tratamentele s-au incheiat medicii i-au sugerat sa avorteze copilul,

i-au spus ca era cea mai buna solutie,

pentru ca bebelusul se va naste cu o dizabilitate,

dar tanara si curajoasa sotie a decis sa nu avorteze,

si copilul s-a nascut.

Acea femeie era mama mea, si copilul eram eu.

Poate sunt partinitor, dar pot spune ca a fost alegerea corecta.

Si sper ca asta va incuraja multe mame care se afla

uneori in situatii dificile in acele momente cand viata e complicata,

dar vor sa salveze viata copilasului lor.

 

In loc de "la revedere" voi canta un cantec vechi

pe care copiii mei il adora si sper sa va placa si voua.

Pentru ca le-a placut, l-am inregistrat in ultimul meu album.

 Cantecul e frumos pentru ca e un cantec voios ce exprima fericire :

Asa vreau sa traiesc

cu soarele pe fata

si cant fericit, gratios,

asa vreau sa traiesc

cu aerul de munte

pentru ca incantarea

nu ma costa nimic.

Andrea Bocelli cuenta que propusieron el aborto a su madre :

)

INVATAND - APRENDIENDO

 

 

 

  Dupa un anumit timp, omul învată să perceapă diferenta subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să învete ...

 că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învată să-şi construiască toate drumurile bazate astăzi şi acum, pentru că terenul lui "mâine" este prea nesigur pentru a face planuri ... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însa la jumatatea drumului.

Şi după un timp, omul învată că dacă e prea mult, pană şi căldura cea dătătoare de viaţa a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria gradină şi-şi împodobeste propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, si invată că intradevar poate suporta, că întradevar are fortă, că întradevar e valoros, şi omul învată şi învată ... şi cu fiecare zi învată.

Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că iţi oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.
 Cu timpul întelegi că doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fară a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îti dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovăraşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

 Ajungi cu timpul să întelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai tărziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
 Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să faca rău celui rănit.

 Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.
 Cu timpul întelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui să nu mai fie la aceeaşi intensitate.
 Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.

 Cu timpul iţi dai seama că fiecare experientă trăită alături de fiecare fiintă, nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele să nu mai fie aşa cum sperai.
 Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

 Cu timpul vei vedea că deşi te simti fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt...
 Cu timpul vei învăta că încercand să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubesti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.

 Dar din păcate, se învată doar cu timpul...

 Jorge Luis Borges

APRENDIENDO     

 
Después de un tiempo, uno aprende la sutil diferencia entre sostener una mano y encadenar un alma, y uno aprende que el amor no significa acostarse y una compañía no significa seguridad, y uno empieza a aprender...

Que los besos no son contratos y los regalos no son promesas, y uno empieza a aceptar sus derrotas con la cabeza alta y los ojos abiertos, y uno aprende a construir todos sus caminos en el hoy, porque el terreno de mañana es demasiado inseguro para planes... y los futuros tienen una forma de caerse en la mitad.

Y después de un tiempo uno aprende que si es demasiado, hasta el calor del sol quema. Así que uno planta su propio jardín y decora su propia alma, en lugar de esperar a que alguien le traiga flores.

Y uno aprende que realmente puede aguantar, que uno realmente es fuerte, que uno realmente vale, y uno aprende y aprende... y con cada día uno aprende.
 Con el tiempo aprendes que estar con alguien porque te ofrece un buen futuro significa que tarde o temprano querrás volver a tu pasado.

Con el tiempo comprendes que sólo quien es capaz de amarte con tus defectos, sin pretender cambiarte, puede brindarte toda la felicidad que deseas.
 Con el tiempo te das cuenta de que si estás al lado de esa persona sólo por acompañar tu soledad, irremediablemente acabarás no deseando volver a verla.

 Con el tiempo entiendes que los verdaderos amigos son contados, y que el que no lucha por ellos tarde o temprano se verá rodeado sólo de amistades falsas.
 Con el tiempo aprendes que las palabras dichas en un momento de ira pueden seguir lastimando a quien heriste, durante toda la vida.
 Con el tiempo aprendes que disculpar cualquiera lo hace, pero perdonar es sólo de almas grandes.

 

 Con el tiempo comprendes que si has herido a un amigo duramente, muy probablemente la amistad jamás volverá a ser igual.
Con el tiempo te das cuenta que aunque seas feliz con tus amigos, algún día llorarás por aquellos que dejaste ir.
Con el tiempo te das cuenta de que cada experiencia vivida con cada persona es irrepetible.

Con el tiempo te das cuenta de que el que humilla o desprecia a un ser humano, tarde o temprano sufrirá las mismas humillaciones o desprecios multiplicados al cuadrado.
Con el tiempo aprendes a construir todos tus caminos en el hoy, porque el terreno del mañana es demasiado incierto para hacer planes.
Con el tiempo comprendes que apresurar las cosas o forzarlas a que pasen ocasionará que al final no sean como esperabas.

 Con el tiempo te das cuenta de que en realidad lo mejor no era el futuro, sino el momento que estabas viviendo justo en ese instante.
Con el tiempo verás que aunque seas feliz con los que están a tu lado, añorarás terriblemente a los que ayer estaban contigo y ahora se han marchado.
Con el tiempo aprenderás que intentar perdonar o pedir perdón, decir que amas, decir que extrañas, decir que necesitas, decir que quieres ser amigo, ante una tumba, ya no tiene ningún sentido.

 Pero desafortunadamente, solo con el tiempo...

 

 

Singuri - Solos

 

 

 

Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casă.
Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă,
Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin
 Licăreşte-n umbra dulce, ca o piatră de rubin.

 

Bate vânt cu ploaie-n geamuri
Şi e noapte neagră-afară...
Plânsul streşinii suspină ca un cântec de vioară
Monoton, şoptind povestea unei vremi de mult uitate...

Nici o rază nu pătrunde prin perdelele lăsate

Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe,

 

Şi de oameni şi de patimi fericirea ne-o desparte.

Singur eu veghez în noapte, 

Ploaia cântă tot mai tare...

Şi m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare.

 

George Toparceanu

 

 

 

Solos

 

Duerme!... Una ola de aire húmedo traje conmigo a casa.

Temblando, se apagó la llama de la vela en la mesa,

ahora sólo brilla el ojo del fuego en la chimenea,

como una piedra de rubí, en la dulce sombra parpadea.

 

Sopla el viento de la lluvia en la ventana

y afuera una noche negra acecha...

y en la cuneta una canción de violín sollozando,

monótona, susurrando la historia de un tiempo olvidado.

A través de las cortinas no pasa ni un solo rayo.

 

Sino la oscuridad amiga que nos domina de lejos,

y nos separa la felicidad de gente y pasiones.

Sólo yo vigilo en la noche,

la lluvia canta cada vez más fuerte... y me acerco,

para abrir con un beso tus ojos negros.

 

 

Cavalerul sărman - El Caballero pobre

 

 

Fost-a un voinic cu fală,
Zis: sărmanul cavaler,
Suflet drept şi faţă pală,
Un vitez în za de fier.

 

Şi-i fu dat'o soartă amară,
Căci se spune că-ntr-o zi,
O vedenie fugară,
A lui inimă îndrăgi.

 

Şi de atunci ca-ntr-o scânteie,
Doru-l arse în văpăi,
De atunci nici o femeie
Nu privi în ochii săi.

 

Îşi lega mătănii sfinte
Peste gulerul de-altaz,
Nu-şi sălta ca înainte
Viziera de pe-obraz...

 

Plin de dragoste şi vise,
Gata fiind de orişice,
Pe-al său scut cu sânge scrise
Trei însemne: AMD (Ave Mater dei...
bucura-te Maica Domnului)

 

Şi-n pustia palestinei
Călărindu-şi calul pag,
Când în luptă paladinii
Invocau un nume drag,

 

În crunt iureş de oţele,
Beat de sânge musulman
Sancta rosa, lumea coeli!
(lumină cerului, Sfântă Roza)
Striga el cu glas avan.

 

Reîntors din bătălie
În castelul său străbun,
Trist cu inima pustie
Se sfârşi, curând... nebun.

 

Aleksandr Pushkin

 

 

Era un pobre caballero
silencioso, sencillo,
de rostro severo y pálido, 
de alma osada y franca.
Tuvo una visión,
una visión maravillosa
que grabó en su corazón
una impresión profunda.
Desde entonces le ardía el corazón;
apartaba sus ojos de las mujeres,
y ya hasta la tumba
no volvió a hablar a ninguna.
Púsose un rosario al cuello,
como una insignia,
y jamás levantó ante nadie
la visera de acero de su casco.
Lleno de un puro amor,
fiel a su dulce visión, escribió con su sangre
A.M.D. sobre su escudo.
Y en los desiertos de Palestina,
mientras que entre las rocas
los paladines corrían al combate
invocando el nombre de su dama,
él gritaba con exaltación feroz:
Lumen coeli, sancta Rosa!
Y como el rayo, su ímpetu
fulminaba a los musulmanes.
De regreso a su castillo lejano,
vivió severamente como un recluso,
siempre silencioso, siempre triste,
muriendo por fin demente.

 

Sonet... iubirea veche ce-a crescut cu-ncetul - Soneto ...el recio amor nacido poco a poco

 

 

Bătrînul trunchi, o, Doamne, se despică.

Iubirea veche ce-a crescut cu-ncetul

s-a destrămat, iar sufletul meu, bietul,

se jeluieste-n taină, se despică.

 

Din vechiul trunchi făcutu-mi-am sicriu.

M-am răzbunat pe el ca un nebun.

Stejarul falnic tăndări e acum.

O, ce n-as da să fie iarăsi viu!

 

Un frate bun mi-a fost, la umbra lui

cea răcoroasă-aflat-am adăpost

si alinare. Ia-mi securea, Doamne,

 

săvîrsitoare-a mortii trunchiului

izbit cu-nversunare fără rost.

Mă-ntreb si-acuma: Ce-am făcut, o, Doamne?

 
 

 Leopoldo Panero


Traducere  Andrei Ionescu

 

 

 

Soneto

 

Señor, el viejo tronco se desgaja,
el recio amor nacido poco a poco,
se rompe. El corazón, el pobre loco,
está llorando a solas en voz baja,

 

del viejo tronco haciendo pobre caja
mortal. Señor, la encina en huesos toco
deshecha entre mis manos, y Te invoco
en la santa vejez que resquebraja

 

su noble fuerza. Cada rama, en nudo,
era hermandad de savia y todas juntas
daban sombra feliz, orillas buenas.

 

Señor, el hacha llama al tronco mudo,
golpe a golpe, y se llena de preguntas
el corazón del hombre donde suenas.

 

 

 

Avem timp - Nos falta tiempo

 

Tenemos tiempo para todo.

Dormir, correr a la derecha y a la izquierda,

Arrepentirnos de haber equivocado y equivocar de nuevo,

Juzgar a los demás y absolvernos de culpas a nosotros mismos,

Tenemos tiempo para leer y para escribir,

Corregir lo que hemos escrito, arrepentirnos de lo que hemos escrito,

Tenemos tiempo para hacer proyectos y no cumplirlos

Tenemos tiempo para hacernos ilusiones y revolver entre sus cenizas más tarde

Tenemos tiempo para ambiciones y para enfermedades,

Culpar el destino y los detalles,

Tenemos tiempo para mirar las nubes, los comerciales o un accidente cualquiera,

Tenemos tiempo para echar las preguntas, para retrasar las respuestas

Tenemos tiempo para romper un sueño y reinventarlo,

Tenemos tiempo para hacer amigos, perderlos,

Tenemos tiempo para dar lecciones y olvidarlos después,

Tenemos tiempo para recibir regalos y no entenderlos.

Tenemos tiempo para todo.

Nos falta tiempo sólo para un poco de ternura.

Y cuando por fin hacerlo, nos morimos.

.....................

Avem timp

Avem timp pentru toate.

Sa dormim,

sa alergam in dreapta si in stanga,

sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou,

sa- i judecam pe altii şi să ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce- am scris, sa regretam ce- am scris,

avem timp să facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii

si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne- alungam intrebările,

sa amanăm raspunsurile,

avem timp sa sfaramăm un vis si sa- l reinventam,

avem timp să ne facem prieteni, sa- i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa- aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le- ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta murim.

Octavian Paler  1926 – 2007 - filósofo y ensayista rumano

 

Călătoria finală - El Viaje Definitivo

 

 

Eu voi pleca. Şi vor rămâne păsările cântând;
livada, deasemeni, va rămâne, cu pomii-i verzi,
şi cu fântâna albă.

Când cade seara cerul va fi albastru şi senin;
şi vor suna, cum sună-n seara asta,
clopotele din clopotniţă.

Muri-vor cei ce mă vor fi iubit;
şi-n fiecare an cătunul va fi altul;
şi prin livada înflorită, cu pomii văruiţi,
sufletul meu va rătăci, nostalgic.

Eu voi pleca; şi voi fi singur, fără cămin, fără pomi verzi,
fără fântâna albă,
fără albastrul cer senin…
Şi vor rămâne păsările, cântând.

 

 

Juan Ramon Jimenez

 

Traducere de Anca Tanase

 

 

 

 

El Viaje Definitivo

 

Y yo me iré. Y se quedarán los pájaros cantando;
y se quedará mi huerto con su verde árbol,
y con su pozo blanco.

Todas las tardes el cielo será azul y plácido;
y tocarán, como esta tarde están tocando,
las campanas del campanario.

Se morirán aquellos que me amaron;
y el pueblo se hará nuevo cada año;
y en el rincon de aquel mi huerto florido y encalado,
mi espiritu errará, nostalgico.

Y yo me iré; y estaré solo, sin hogar, sin árbol
verde, sin pozo blanco,
sin cielo azul y plácido...
Y se quedarán los pájaros cantando.

 

 

13 virtuți pentru viata - 13 virtudes para vida

 

 

 

 

1. Cumpătare: Nu mânca până la epuizare și nu bea până la refuz.

2. Tăcere: Vorbește doar când ceilalți pot beneficia de pe urma celor spuse de tine și evită conversațiile superficiale.

3. Ordine: lasă fiecare lucru ce-l deții la locul lui și lasă fiecare parte a afacerii tale timpul necesar.

4. Hotărâre: hotărăște să îndeplinești ceea trebuie făcut și îndeplinește fără greșeală ceea ce ai hotărât.

5. Modestie: nu te da în lături de la a face bine pentru tine și pentru ceilalți, nu ai nimic de pierdut.

6. Hărnicie: nu pierde timpul – angajează-te permanent în ceva folositor și renunță la toate acțiunile inutile.

7. Sinceritate: nu folosi trucuri ieftine – gândește inocent și corect, iar dacă vorbești fă-o în cunoștință de cauză.

8. Dreptate: nu greși rănind sau profitând de pe urma altora.

9. Moderație: evită extremele – nu răspunde cu aceeași monedă, oricât de mult ar merita să o faci.

10. Curățenie: nu tolera murdăria corpului, hainelor sau locuinței.

11. Calm: nu lăsa fleacurile să te tulbure, precum nici accidentele obișnuite sau inevitabile.

12. Discreție: nu folosi sexualitatea pentru a leza liniștea și reputația (a ta sau a altei persoane).

13. Smerenie: Imită-i pe Iisus sau pe Socrate.

Franklink nu se concentra pe toate deodată, ci le lua pe rând, lucrând la fiecare vreme de o săptămână.

 

Benjamin Franklin

 

 

 13 virtudes para vida

 

 

1. Templanza: No comas hasta sentirte harto. No bebas hasta la ebriedad.

2. Silencio. No hables más que aquello que pudiera beneficiar a otros o a ti mismo. Evita las conversaciones triviales.

3. Orden: Ten un lugar para cada una de tus cosas. Ten un momento para cada parte de tu trabajo.

4. Resolución: Comprométete a llevar a cabo lo que debes hacer. Haz sin falta lo que te comprometes a llevar a cabo.

5. Frugalidad: No gastes más que en lo que pueda hacer el bien a otros o a ti mismo. No desperdicies nada.

6. Trabajo: No pierdas el tiempo. Ocúpate siempre en algo útil. Elimina todo acto innecesario.

7. Sinceridad: No lastimes a nadie con engaños. Piensa con inocencia y con justicia. Si hablas, hazlo de acuerdo con esto.

8. Justicia: No perjudiques a nadie, ni haciéndole daño ni omitiendo lo que es tu deber.

9. Moderación: Evita los extremos. No guardes resentimientos tanto tiempo como puedas creer que lo merecen.

10. Limpieza: No toleres la falta de limpieza, ni en el cuerpo ni en la ropa ni en la vivienda.

11. Serenidad: No te dejes alterar por nimiedades, ni por accidentes comunes o inevitables.

12. Castidad: Recurre al acto sexual rara vez, y esto por motivos de  salud o descendencia, pero nunca hasta sentirte harto o débil, y sin que llegues a afectar tu propia paz o reputación o la de otra persona.

13. Humildad: Imita a Jesús y a Sócrates.»

 

 

 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat - Cuando me amé de verdad

 

 

 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.

 

 

 

 Charles Chaplin

 

 

 

Cuando me amé de verdad

 

Cuando me amé de verdad
comprendí que en cualquier circunstancia,
yo estaba en el lugar correcto, en la hora correcta,
y en el momento exacto, y entonces, pude relajarme.
Hoy sé que eso tiene un nombre ... ”Autoestima”

Cuando me amé de verdad,
pude percibir que mi angustia,
y mi sufrimiento emocional, no es sino una señal
de que voy contra mis propias verdades.
Hoy sé que eso es …”Autenticidad”

Cuando me amé de verdad,
dejé de desear que mi vida fuera diferente,
y comencé a ver todo lo que acontece,
y que contribuye a mi crecimiento.
Hoy eso se llama …”Madurez”

Cuando me amé de verdad,
comencé a percibir
como es ofensivo tratar de forzar alguna situación, o persona,
solo para realizar aquello que deseo, aún sabiendo que no es el momento,
o la persona no está preparada, inclusive yo mismo.
Hoy sé que el nombre de eso es …”Respeto”

Cuando me amé de verdad,
comencé a librarme de todo lo que no fuese saludable …,
personas, situaciones, todo, y cualquier cosa
que me empujara hacia abajo.
De inicio mi razón llamó esa actitud egoísmo.
Hoy se llama …”Amor Propio”

Cuando me amé de verdad,
dejé de temer al tiempo libre
y desistí de hacer grandes planes,
abandoné los mega-proyectos de futuro.
Hoy hago lo que encuentro correcto, lo que me gusta,
cuando quiero, y a mi propio ritmo.
Hoy sé que eso es …”Simplicidad y Sencillez”

Cuando me amé de verdad,
desistí de querer tener siempre la razón,
y con eso, erré menos veces.
Hoy descubrí que eso es la …”Humildad”

Cuando me amé de verdad,
desistí de quedar reviviendo el pasado,
y preocuparme por el futuro.
Ahora, me mantengo en el presente,
que es donde la vida acontece. Hoy vivo un día a la vez.
Y eso se llama …”Plenitud”

Cuando me amé de verdad,
percibí que mi mente puede atormentarme, y decepcionarme.
Pero cuando yo la coloco al servicio de mi corazón,
ella tiene una gran y valiosa aliada.
Todo eso es …”Saber Vivir”

No debemos tener miedo de confrontarnos,
hasta los planetas chocan, y del caos
nacen muchas estrellas.

 

 

Viata... este un prilej- incerca-l - La Vida es...es una oportunidad, aprovéchala.

 

 

 

 

Viata este un prilej- incerca-l
Viata este o frumusete- admir-o
Viata este un vis- fa-l realitate
Viata este o provocare- da piept cu ea
Viata este o datorie- indeplineste-o
Viata este un joc- joaca-te
Viata este pretioasa- ingrijeste-te de ea
Viata este o bogatie- pastreaz-o
Viata este iubire- bucura-te de ea
Viata este o taina- desluseste-o
Viata este o promisiune- tine te de ea
Viata este tristete- depaseste-o
Viata este un imn- canta-l
Viata este o lupta- accept-o
Viata este o tragedie-infrunt-o
Viata este o aventura- risc-o
Viata este fericire- merit-o
Viata este viata- apar-o

 

 

 

La Vida es...

La vida es una oportunidad, aprovéchala.
La vida es belleza, admírala.
La vida es bienaventuranza, saboréala.
La vida es un sueño, hazlo realidad.
La vida es un desafío, enfréntalo.
La vida es un deber, cúmplelo.
La vida es un juego, juégalo.
La vida es un tesoro, cuídalo.
La vida es una riqueza, consérvala.
La vida es amor, gózalo.
La vida es un misterio, descúbrelo.
La vida es una promesa, realízala.
La vida es tristeza, supérala.
La vida es un himno, cántalo.
La vida es una lucha, acéptala.
La vida es una aventura, arriésgate.
La vida es felicidad, merécela.
La vida es vida, defiéndela.

 

Madre Teresa de Calcutta

 

 

EPITAF...Nu cădea tu steaua mea supţire - ARDE, ESTRELLA MÍA...

 

 

 

 

Nu cădea tu steaua mea supţire,
Prăpădind mănunchi de raze reci,
Căci acolo'n fund de cimitire,
Inimile nu mai bat în veci.

 

Luminezi prin stepe şi prin vremuri,
Umplând pacea câmpului, spre zori,
Sufletul de friguri mi-l cutremuri
Ca strigarea duşilor cocori.

 

Inălţându-şi creştetul de sfântă
Peste culmi şi crânguri şi tăceri,
Aud iar cum nu ştiu cine cântă
Despre toate câte-au fost mai ieri.

 

Toamna asta 'n aur îmbrăcată,
Din aceşti mesteceni fără chip,
După cei ce am iubit odată
Plânge 'ncet cu frunze pe nisip.

 

Ştiu, ah ştiu! Curând- curând în seară
Şi din vina nimănui, mereu,
Subt grilaj de schijă funerară
Trebui- va ca să zac şi eu...

 

Se va stinge flacăra din vatră,
Inima întoarce- se- va' n praf,
Buni prieteni îmi vor pune-o piatră
Şi-or rima un vesel epitaf.

 

Dar privind tristeţea şi mormântul,
Pentru mine-aş scri, definitiv:
Şi-a iubit el ţara şi pământul,
Cum iubeşte crâşma un beţiv.

 

 

Serghei Esenin

 

 

 

 

 

ARDE, ESTRELLA MÍA...

 

Arde, estrella mía, no caigas.
Derrama tus rayos fríos.
 Tras la muralla del cementerio
ya no late ningún corazón.

 

 Luces con el agosto y el centeno
y llenas la quietud de los campos
con el temblor sollozante
de las grullas que aún no partieron.

 

 Me alcanza viniendo de lejos,
quizás del bosque o del cerro,
otra vez aquella canción
de mi país, y de mi casa natal.

 

 Y el otoño dorado
reduciendo la savia de los abedules
llora sus hojas sobre la arena
por todos los seres que amé.

 

 Lo sé. Lo sé. Dentro de poco,
ni por mi culpa ni por la ajena
tendré que tenderme también
detrás de la negra muralla.

 

 Se apagará la llama cariñosa
y se convertirá en polvo el corazón.
 Los amigos pondrán una piedra gris
con una alegre inscripción.

 

Mas yo, pensando en la triste muerte
así la compondría para mí:
“Amó a su patria y a su suelo
como un borracho a su taberna”.

 

 

 

13 Randuri pentru viata - Trece líneas para vivir

 

 

 

 

● Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.
● Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.
● Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
● Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.
● Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.
● Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.
● Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume.
● Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
● Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator.
● Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut.
● Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.
● Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.
● Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand le astepti mai putin.

Gabriel Garcia Marquez

 

 

Trece líneas para vivir

 

● Te quiero no por quien eres, sino por quien soy cuando estoy contigo. 
● Ninguna persona merece tus lágrimas y quien las merezca no te hará llorar. 
● Solo porque alguien no te ame como tú quieres, no significa que no te ame con todo su ser. 
● Un verdadero amigo es quien te toma de la mano y te toca el corazón. 
● La peor forma de extrañar a alguien, es estar sentado a su lado y saber que nunca lo podrás tener. 
● Nunca dejes de sonreír, ni siquiera cuando estés triste, porque nunca sabes quién se puede enamorar de tu sonrisa.
● Puedes ser solamente una persona para el mundo, pero para una persona tú eres el mundo. 
● No pases el tiempo con alguien que no esté dispuesto a pasarlo contigo. 
● Quizá Dios quiera que conozcas mucha gente equivocada antes de que conozcas a la persona adecuada, para que cuando al fin la conozcas sepas estar agradecido.
● No llores porque ya se terminó, sonríe porque sucedió. 
● Siempre habrá gente que te lastime, así que lo que tienes que hacer es seguir confiando y solo ser más cuidadoso en quien confías dos veces. 
● Conviértete en una mejor persona y asegúrate de saber quién eres, antes de conocer a alguien más y esperar que esa persona sepa quién eres. 
● No te esfuerces tanto, las mejores cosas suceden cuando menos te las esperas.