Viata... este un prilej- incerca-l - La Vida es...es una oportunidad, aprovéchala.

 

 

 

 

Viata este un prilej- incerca-l
Viata este o frumusete- admir-o
Viata este un vis- fa-l realitate
Viata este o provocare- da piept cu ea
Viata este o datorie- indeplineste-o
Viata este un joc- joaca-te
Viata este pretioasa- ingrijeste-te de ea
Viata este o bogatie- pastreaz-o
Viata este iubire- bucura-te de ea
Viata este o taina- desluseste-o
Viata este o promisiune- tine te de ea
Viata este tristete- depaseste-o
Viata este un imn- canta-l
Viata este o lupta- accept-o
Viata este o tragedie-infrunt-o
Viata este o aventura- risc-o
Viata este fericire- merit-o
Viata este viata- apar-o

 

 

 

La Vida es...

La vida es una oportunidad, aprovéchala.
La vida es belleza, admírala.
La vida es bienaventuranza, saboréala.
La vida es un sueño, hazlo realidad.
La vida es un desafío, enfréntalo.
La vida es un deber, cúmplelo.
La vida es un juego, juégalo.
La vida es un tesoro, cuídalo.
La vida es una riqueza, consérvala.
La vida es amor, gózalo.
La vida es un misterio, descúbrelo.
La vida es una promesa, realízala.
La vida es tristeza, supérala.
La vida es un himno, cántalo.
La vida es una lucha, acéptala.
La vida es una aventura, arriésgate.
La vida es felicidad, merécela.
La vida es vida, defiéndela.

 

Madre Teresa de Calcutta

 

 

EPITAF...Nu cădea tu steaua mea supţire - ARDE, ESTRELLA MÍA...

 

 

 

 

Nu cădea tu steaua mea supţire,
Prăpădind mănunchi de raze reci,
Căci acolo'n fund de cimitire,
Inimile nu mai bat în veci.

 

Luminezi prin stepe şi prin vremuri,
Umplând pacea câmpului, spre zori,
Sufletul de friguri mi-l cutremuri
Ca strigarea duşilor cocori.

 

Inălţându-şi creştetul de sfântă
Peste culmi şi crânguri şi tăceri,
Aud iar cum nu ştiu cine cântă
Despre toate câte-au fost mai ieri.

 

Toamna asta 'n aur îmbrăcată,
Din aceşti mesteceni fără chip,
După cei ce am iubit odată
Plânge 'ncet cu frunze pe nisip.

 

Ştiu, ah ştiu! Curând- curând în seară
Şi din vina nimănui, mereu,
Subt grilaj de schijă funerară
Trebui- va ca să zac şi eu...

 

Se va stinge flacăra din vatră,
Inima întoarce- se- va' n praf,
Buni prieteni îmi vor pune-o piatră
Şi-or rima un vesel epitaf.

 

Dar privind tristeţea şi mormântul,
Pentru mine-aş scri, definitiv:
Şi-a iubit el ţara şi pământul,
Cum iubeşte crâşma un beţiv.

 

 

Serghei Esenin

 

 

 

 

 

ARDE, ESTRELLA MÍA...

 

Arde, estrella mía, no caigas.
Derrama tus rayos fríos.
 Tras la muralla del cementerio
ya no late ningún corazón.

 

 Luces con el agosto y el centeno
y llenas la quietud de los campos
con el temblor sollozante
de las grullas que aún no partieron.

 

 Me alcanza viniendo de lejos,
quizás del bosque o del cerro,
otra vez aquella canción
de mi país, y de mi casa natal.

 

 Y el otoño dorado
reduciendo la savia de los abedules
llora sus hojas sobre la arena
por todos los seres que amé.

 

 Lo sé. Lo sé. Dentro de poco,
ni por mi culpa ni por la ajena
tendré que tenderme también
detrás de la negra muralla.

 

 Se apagará la llama cariñosa
y se convertirá en polvo el corazón.
 Los amigos pondrán una piedra gris
con una alegre inscripción.

 

Mas yo, pensando en la triste muerte
así la compondría para mí:
“Amó a su patria y a su suelo
como un borracho a su taberna”.

 

 

 

13 Randuri pentru viata - Trece líneas para vivir

 

 

 

 

● Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.
● Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.
● Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
● Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.
● Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.
● Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.
● Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume.
● Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
● Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator.
● Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut.
● Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.
● Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.
● Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand le astepti mai putin.

Gabriel Garcia Marquez

 

 

Trece líneas para vivir

 

● Te quiero no por quien eres, sino por quien soy cuando estoy contigo. 
● Ninguna persona merece tus lágrimas y quien las merezca no te hará llorar. 
● Solo porque alguien no te ame como tú quieres, no significa que no te ame con todo su ser. 
● Un verdadero amigo es quien te toma de la mano y te toca el corazón. 
● La peor forma de extrañar a alguien, es estar sentado a su lado y saber que nunca lo podrás tener. 
● Nunca dejes de sonreír, ni siquiera cuando estés triste, porque nunca sabes quién se puede enamorar de tu sonrisa.
● Puedes ser solamente una persona para el mundo, pero para una persona tú eres el mundo. 
● No pases el tiempo con alguien que no esté dispuesto a pasarlo contigo. 
● Quizá Dios quiera que conozcas mucha gente equivocada antes de que conozcas a la persona adecuada, para que cuando al fin la conozcas sepas estar agradecido.
● No llores porque ya se terminó, sonríe porque sucedió. 
● Siempre habrá gente que te lastime, así que lo que tienes que hacer es seguir confiando y solo ser más cuidadoso en quien confías dos veces. 
● Conviértete en una mejor persona y asegúrate de saber quién eres, antes de conocer a alguien más y esperar que esa persona sepa quién eres. 
● No te esfuerces tanto, las mejores cosas suceden cuando menos te las esperas.

 

 

Poemul V..Ca tu să mă auzi, cuvintele mele - Poema V Para que tú me oigas mis palabras

 

 

 

 

Ca tu să mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescăruşilor pe plaje.

 

Colier, clopot ameţit
pentru mâinile tale gingaşe ca strugurii.

 

Şi îmi privesc cuvintele din depărtare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalţă pe vechile-mi dureri.

 

La fel suie ziduri ceţoase.Tu eşti vinovată pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, şi tu umpli totul.

 

Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,
şi îmi sunt mai vecine în tristeţe decât tine.

 

Acum vreau ca ele să spună ce-am vrut eu să-ţi spun
şi să te facă să auzi aşa cum eu aş vrea să mă auzi.

 

Vânturile obidei încă le mai mângâie, ca întotdeauna.
Câteodată, uraganele viselor le zdrobeşte.
Poţi asculta şi alte voci în vocea mea îndurerată.

 

Bocetul bătrânelor guri, sângele vechilor rugi.
Iubeşte-mă, pereche. Nu mă abandona. Urmează-mă.
Urmează-mă, pereche, pe acest val de obidire.

 

Şi cuvintele mele prind culoare în iubirea ta.
Totul se umple de tine, şi tu umpli totul.

 

Voi preface cuvintele într-un colier infinit
pentru mâna ta albă, gingaşă ca strugurii.

 

Pablo Neruda

 

 

 

 

Para que tú me oigas
mis palabras
se adelgazan a veces
como las huellas de las gaviotas en las playas.

Collar, cascabel ebrio
para tus manos suaves como las uvas.

Y las miro lejanas mis palabras.
Más que mías son tuyas.
Van trepando en mi viejo dolor como las yedras.

Ellas trepan así por las paredes húmedas.
Eres tú la culpable de este juego sangriento.

Ellas están huyendo de mi guarida oscura.
Todo lo llenas tú, todo lo llenas.

Antes que tú poblaron la soledad que ocupas,
y están acostumbradas más que tú a mi tristeza.

Ahora quiero que digan lo que quiero decirte
para que tú las oigas como quiero que me oigas.

El viento de la angustia aún las suele arrastrar.
Huracanes de sueños aún a veces las tumban.

Escuchas otras voces en mi voz dolorida.
Llanto de viejas bocas, sangre de viejas súplicas.
Ámame, compañera. No me abandones. Sígueme.
Sígueme, compañera, en esa ola de angustia.

Pero se van tiñendo con tu amor mis palabras.
Todo lo ocupas tú, todo lo ocupas.

Voy haciendo de todas un collar infinito
para tus blancas manos, suaves como las uvas.

 

Poem …pentru un prieten - Poema a un amigo

 

 

 

Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii,

nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri,

dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.

 Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău.

Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.

 Nu pot să te opresc să nu te împiedici.

 Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.

 Bucuriile ..., victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele.

Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.

 Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă.
 Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.

 Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale,
 dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.

 Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul.
 Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.

Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii.
Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele.
 Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.

 Dormi fericit… Răspândeşte vibraţii de iubire… Ştii că suntem aici în trecere. Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi.
Ascultă-ţi inima.
Fii încrezător în viaţă.
Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten.
 Îţi mulţumesc că exişti.

Jorge Luis Borges

 

 

 

 Poema a un amigo 

No puedo darte soluciones para todos los problemas de la vida,
ni tengo respuestas para tus dudas o temores,
pero puedo escucharte y compartirlo contigo.

No puedo cambiar tu pasado ni tu futuro.
Pero cuando me necesites estaré junto a ti.

No puedo evitar que tropieces.
Solamente puedo ofrecerte mi mano para que te sujetes y no caigas.

Tus alegrías, tus triunfos y tus éxitos no son míos.
Pero disfruto sinceramente cuando te veo feliz.

No juzgo las decisiones que tomas en la vida.
Me limito a apoyarte, a estimularte y a ayudarte si me lo pides.

No puedo trazarte limites dentro de los cuales debes actuar,
pero si te ofrezco el espacio necesario para crecer.

No puedo evitar tus sufrimientos cuando alguna pena te parta el corazón,
pero puedo llorar contigo y recoger los pedazos para armarlo de nuevo.

No puedo decirte quien eres ni quien deberías ser.
Solamente puedo quererte como eres y ser tu amigo.
En estos días oré por ti...

En estos días me puse a recordar a mis amistades mas preciosas.
Soy una persona feliz: tengo mas amigos de lo que imaginaba.
Eso es lo que ellos me dicen, me lo demuestran.
Es lo que siento por todos ellos.
Veo el brillo en sus ojos, la sonrisa espontánea y la alegría que sienten al verme.
Y yo también siento paz y alegría cuando los veo y cuando hablamos,
sea en la alegría o sea en la serenidad.

En estos días pensé en mis amigos y amigas,
entre ellos, apareciste tú.
No estabas arriba, ni abajo ni en medio.
No encabezabas ni concluías la lista.
No eras el número uno ni el número final.

Lo que sé es que te destacabas por alguna cualidad que
transmitías y con la cual desde hace tiempo se ennoblece mi vida.

Y tampoco tengo la pretensión de ser el primero, el segundo o el tercero de tu lista.
Basta que me quieras como amigo.

Entonces entendí que realmente somos amigos.
Hice lo que todo amigo:
Oré... y le agradecí a Dios por ti.

 

 

 

Neînvins - Invictus ....

 

 

 

 

Trecând de noaptea grea din jurul meu,
Neagră ca iadul, fără de sfârşit,
Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu
Pentru sufletul meu necucerit.

În gheara sorţii strâns fără cruţare
Nu am dat înapoi şi n-am strigat
Lovit de întâmplările amare
Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme şi de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-ameninţări şi patimi
Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul -
Sunt căpitanul sufletului meu.

 

William Ernest Henley

 

 

 

Profetul I...Când Iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul, - El Profeta..Cuando el amor os llame, seguidle

 

 

 

Când Iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,

 

Iar dacă vocea-i vă vorbeşte, daţi-i crezare,

Chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice.

 Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.

Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,

Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,

Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.

 

Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,

Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,

Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.

Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,

Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.

 

Khalil Gibran

 

 

 

 

 

Cuando el amor os llame, seguidle,
   aunque sus caminos sean duros y escarpados.
  Y cuando sus alas os envuelvan, doblegaos a él,
   aunque la espada oculta entre sus plumas pueda heriros.

 

  Y cuando os hable, creed en él,
   aunque su voz pueda desbaratar vuestros sueños así
   como el viento del norte convierte al jardín en hojarasca.

 

  Porque así como el amor os corona, os crucifica.
  Así como os hace crecer, también os poda.
  Así como se eleva hasta vuestras copas y acaricia
  vuestras más frágiles ramas que tiemblan al sol, también
  penetrará hasta vuestras raíces y las sacudirá de su arraigo a la tierra.

 

  Como espigas de trigo,os cosecha.
  Os apalea para desnudaros.
  Os trilla para libraros de vuestra paja.
  Os muele hasta dejaros blancos.
  Os amasa hasta que seáis ágiles,

 

  y luego os entrega a su fuego sagrado, y os transforma
   en pan sagrado para el festín de Dios.

 

  Todas estas cosas hará el amor por vosotros para que
   podáis conocer los secretos de vuestro corazón, y con
   este conocimiento os convirtáis en un fragmento del corazón de la Vida.

 

  Pero si en vuestro temor sólo buscáis la paz del amor,
 el placer del amor,
 las mieles del amor,
   entonces más vale que cubráis vuestra desnudez y
   os aparteis de la senda del amor,

 

  Para que entréis en el mundo sin estaciones, donde
   reiréis, pero no todas vuestras risas, y lloraréis,
   pero no todas vuestras lágrimas.

 

  El amor sólo da de sí y nada recibe sino de sí mismo.

  El amor no posee, y no quiere ser poseído.

  Porque al amor le basta con el amor.

 

 

Eu Te-am Iubit - Yo os he amado

 

 

 

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.

 

 

Alexandr Puskin

 

 

 

 

 

Yo os he amado

Yo os amé: el amor no se ha extinguido

por entero en el alma todavía,

mas no temáis que vuelva a importunaros

ni que por causa alguna os aflija.

Yo os amé sin palabras ni esperanza,

presa de celos y de timidez;

os amé tan sincera y tiernamente

como Dios quiera os vuelvan a querer.

 

 

 

Te iubesc la zece dimineaţa şi ...- Te quiero a las diez de la mañana, y ..

 

 

 

Te iubesc la zece dimineaţa şi la unsprezece, şi la doisprezece ziua. te iubesc din tot sufletul şi cu tot trupul

uneori în după-amiezile ploioase. Dar la două după-amiaza

sau la trei când încep să mă gândesc la noi amândoi şi tu te gândeşti la mâncare sau la munca de peste zi sau la recreaţiile pe care nu le ai. Încep să te urăsc în tăcere, jumatate din ură o păstrez pentru mine.

Apoi revin la iubire când ne culcam amândoi şi simt că eşti făcută pentru mine într-un anume fel. Mi-o spune genunchiul tău sau pântecele şi mâinile mele se conving de asta şi nu există un alt loc unde să vin, unde să plec un alt loc mai bun ca trupul tău. Vii toată spre mine ca să mă întâlneşti şi amândoi dispărem o clipă ne băgăm în gura lui Dumnezeu până când îţi spun că mi se face foame sau somn.

În toate zilele te iubesc şi te urăsc iremediabil. Şi sunt de asemenea zile, şi ore când nu te cunosc când îmi eşti străină ca femeia altuia. Mă îngrijorează bărbaţii, mă îngrijorez eu, mă distrag propriile-mi griji. E posibil să nu mă mai gândesc la tine mult timp. Deja vezi? Cine ar putea să te iubească mai putin ca mine, iubirea mea?

Jaime Sabines

 

 

Te quiero a las diez de la mañana, y a las once, y a las doce del día. Te quiero con toda mi alma y con todo mi cuerpo, a veces, en las tardes de lluvia. Pero a las dos de la tarde, o a las tres, cuando me pongo a pensar en nosotros dos, y tú piensas en la comida o en el trabajo diario, o en las diversiones que no tienes, me pongo a odiarte sordamente, con la mitad del odio que guardo para mí.

Luego vuelvo a quererte, cuando nos acostamos y siento que estás hecha para mí, que de algún modo me lo dicen tu rodilla y tu vientre, que mis manos me convencen de ello, y que no hay otro lugar en donde yo me venga, a donde yo vaya, mejor que tu cuerpo. Tú vienes toda entera a mi encuentro, y los dos desaparecemos un instante, nos metemos en la boca de Dios, hasta que yo te digo que tengo hambre o sueño.

Todos los días te quiero y te odio irremediablemente. Y hay días también, hay horas, en que no te conozco, en que me eres ajena como la mujer de otro. Me preocupan los hombres, me preocupo yo, me distraen mis penas. Es probable que no piense en ti durante mucho tiempo. Ya ves. ¿Quién podría quererte menos que yo, amor mío?

 

 

Despartire - La despedida

 

 

 

Ochii ei şoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărţirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.

 

Triste sunt şi parcă plâng
Şi se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.

 

Cum pe vremuri, jucăuşo,
Îţi sorbeam al gurii mied,
Şoapte – floare de brânduşă
Ce-a ieşit de sub omăt.

 

N-o să-ţi fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ţi pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.

 

Johann Wolfgang Goethe

 

 

Traducere  Nicolae Dabija

 

 

 

 

 

¡Deja que adiós te diga con los ojos,
 ya que a decirlo niéganse mis labios!
 ¡La despedida es una cosa seria
 aun para un hombre, como yo, templado!

 Triste en el trance se nos hace, incluso
 del amor la más dulce y tierna prueba;
 frío se me antoja el beso de tu boca
 floja tu mano, que la mía estrecha.

 

 ¡La caricia más leve, en otro tiempo
 furtiva y volandera, me encantaba!
 Era algo así cual la precoz violeta,
 que en marzo en los jardines arrancaba.

 

Ya no más cortaré fragantes rosas
 para con ellas coronar tu frente.
 Frances, es primavera, pero otoño
 para mí, por desgracia, será siempre.

 

 

 

Video Poem II

 

 

 

 

 

.... ....

Scara la cer - Escalera al cielo !!!

 

               

Un fir de paianjen

Atârna de tavan.

Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ

Cum se lasa tot mai jos.

Mi se trimite si

Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult

Sunt doar fantoma celui ce am fost

Ma gândesc ca trupul meu

Este totusi prea greu

Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu înainte.

Pâs! Pâs!

Marin Sorescu

 

 

 

 

 

ESCALERA AL CIELO

 

Una tela de araña pende del cielo.

Justo sobre mi cama.

Cada día la observo y cada vez más, baja.

Me están enviando una escalera, digo, para subir al cielo,

Viene desde lo alto.

He adelgazado terriblemente,

ya no soy ni la sombra del que fui,

pero pienso que aun así mi cuerpo es muy pesado

para una escala tan delicada.

Alma, ve tú adelante, y sin chistar...

 

 

Versión: Sebastián Teillier

Este es el último poema escrito por Marin Sorescu

 

 

Podoabele...Iubita era goală, şi după-a mea dorinţă - Las joyas Ella estaba tendida y se dejaba amar

 

 

 

 

Iubita era goală, şi după-a mea dorinţă
Asupra ei păstrase sonorele podoabe,
Purtându-le cu-un aer semeţ, de biruinţă,
Ce-l au, în zile bune, a' maurilor roabe.

 

Risipa de metaluri şi pietre, ce se-mbină
Şi-n scânteieri de raze tresar în joc şi cântă,
Îngemănarea-aceasta de sunet şi lumină
Privirea mi-o vrăjeşte şi inima mi-o-ncântă.

 

Culcată între perne, ea se lasă-ndrăgită

Şi surâdea, plăcându-i cum se-nalţă s-o scalde
Iubirea mea tăcută, ca marea liniştită
Când vrea să prindă ţărmul în braţele ei calde.

 

Mă urmărea cu ochii tigroaicei îmblânzite,
Şi încercând alene atrăgătoare poze,

Dădea candoare pură lascivelor ispite
Şi-un farmec nou acestor trupeşti metamorfoze.

 

Şi umerii, şi braţul, şi pulpele rotunde,
Mi se-mbiau privirii cu luciul lor de piele;

În mlădierea lină a lebedei pe unde,
Şi pântecul, şi sânii - ciorchinii viei mele -

 

M-ademeneau mai dulce ca îngerii pierzării,
Smulgându-mi bietul suflet din liniştea adâncă,

Unde-l lăsasem singur, pe-o culme a uitării,
Să doarmă în cristalul palatului din stâncă.

 

Mi se părea că-n voie, un meşter desenase
Pe trunchiul Antiopiei un bust ca de băiat,

Şi mijlocul, pe şolduri, uşor i-l subţiase...
Ce splendid era fardul pe chipul ei bronzat!

 

- Apoi cu-ncetul lampa se stinse, şi-n odaie
Zăream numai căminul cum flacara-şi răsfrânge,
Iar focul, trimiţându-şi suspinul în văpaie,
Tot trupul ei de ambră i-l îmbăia în sânge.

 

Ella estaba desnuda, y, sabiendo mis gustos,
Sólo había conservado las sonoras alhajas
Cuyas preseas le otorgan el aire vencedor
Que las esclavas moras tienen en días fastos.

Cuando en el aire lanza su sonido burlón
Ese mundo radiante de pedrería y metal
Me sumerge en el éxtasis; yo amo con frenesí
Las Cosas en que se une el sonido a la luz.

 

 

Charles Baudelaire

 

 

 

 

 

Las joyas

Ella estaba tendida y se dejaba amar,
Sonriendo de dicha desde el alto diván
A mi pasión profunda y lenta como el mar
Que ascendía hasta ella como hacia su cantil.

Fijos en mí sus ojos, como en tigre amansado,
Con aire soñador ensayaba posturas
Y el candor añadido a la lubricidad
Nueva gracia agregaba a sus metamorfosis;

Y sus brazos y piernas, sus muslos y sus flancos
Pulidos como el óleo, como el cisne ondulantes,
Pasaban por mis ojos lúcidos y serenos;
Y su vientre y sus senos, racimos de mi viña,

Avanzaban tan cálidos como Ángeles del mal
Para turbar la paz en que mi alma estaba
Y para separarla del peñón de cristal
Donde se había instalado solitaria y tranquila.

Y creí ver unidos en un nuevo diseño
-Tanto hacía su talle resaltar a la pelvis-
Las caderas de Antíope al busto de un efebo,
¡Soberbio era el afeite sobre su oscura tez!

-Y habiéndose la lámpara resignado a morir
Como tan sólo el fuego iluminaba el cuarto,
Cada vez que exhalaba un destello flamígero
Inundaba de sangre su piel color del ámbar.